Orientarea dinamica sau psihanalitica a generat aspecte diferite inca de la opera lui Freud si fiecare dintre ele prezinta diferente in realizarea unei terapii psihanalitice care se reflecta in timpul sedintei, frecventa sedintelor, munca de transfer etc.
Pentru acest articol ne vom concentra asupra metodei psihanalitice din teoria lui Freud:
Asociere libera
Asocierea libera este pilonul psihanalizei si, in primul rand, trebuie sa o diferentiem de conceptul de introspectie, care este cautarea constienta a unui anumit material psihic.
Psihanalistii definesc asocierea libera ca un scop si nu un punct de plecare, adica pentru a putea asocia liber in timpul sedintei sunt necesare niste premise.
Un aspect important pentru stabilirea asocierii libere este acela ca se realizeaza anterior un transfer pozitiv intre analist si analizand, concept pe care il vom vedea mai tarziu. Un aspect fundamental pe care analistul trebuie sa-l precizeze este ca analizandul (pacientul) trebuie sa depuna toate eforturile pentru a se lasa sa vorbeasca despre evenimentele sale , uitand aspectul logic al comunicarii, este sa dea voce inconstientului.
Ascultare analitica
Pe cat posibil, analistul trebuie sa mentina o atentie uniforma flotanta , adica sa ramana la suprafata discursului analizantului, mentinand acelasi nivel de atentie atat la lucrurile care ar putea parea relevante, cat si la detalii simple.
Ceea ce inseamna aceasta este ca continutul nu este intotdeauna cel mai important, deoarece in interpretarea viselor , trebuie sa fii atent atat la elementele fundamentale, cat si la detalii, deoarece uneori cel mai nesemnificativ se dovedeste a fi cel mai important.
Transfer
Transferul este un aspect foarte comun care are loc atat in viata de zi cu zi, cat si in clinica. Prin transfer intelegem miscarea de la o reprezentare la alta, ceea ce inseamna ca aceeasi reprezentare poate avea semnificatii diferite, asa cum se intampla in vise.
La inceput, transferul a fost inteles ca un impediment in efectuarea terapiei, ulterior se vede ca este o veriga falsa care informeaza despre ceva ce pacientul nu poate exprima in cuvinte, mergand pana la Freud sa spuna ca „ este terenul in pe care o dezvolta .” cura psihanalitica ”.
In lumea psihanalitica, exista doua tipuri de transferuri care pot facilita sau impiedica efectuarea unei terapii de acest tip:
-
Transferul pozitiv , cunoscut sub denumirea de transfer sublimat sau non-nevrotic, este un transfer constient care permite munca analitica, care incurajeaza pacientul sa continue sa vorbeasca, sa aiba incredere, sa lucreze si sa participe la o sedinta.
-
Transferul experientei negative este unul care este retrogradat in inconstient si produce neplacere. Acest tip de transfer impiedica munca analitica deoarece o experienta sau o experienta negativa se muta la figura analistului sau poate actiona si ca rezistenta.
Un tip de transfer care va fi cautat si intarit de analist in timpul sedintelor este nevroza de transfer , este o nevroza care nu a existat inainte, este adevaratul spatiu al analizei.
Interpretare
Interpretarea facuta de analist este intotdeauna indreptata catre dorinta inconstienta, asa ca de multe ori analizandul poate primi raspunsuri la care nu se astepta, intrucat o interpretare psihanalitica relanseaza intrebarea prin enigma, prin dorinta.
Acest aspect al interpretarii este cel care o diferentiaza de alte tipuri de terapii deoarece nu urmareste sa dea sens lucrurilor, ceea ce ar insemna acoperirea, ci mai degraba interpretarea tinde sa deschida noi intrebari si reflectii pentru analizand.
Terapia analitica este o munca comuna intre analist si analizand, legaturile care se stabilesc sunt puternice. Ai putea spune ca este un loc in care te poti gandi la tine, la ceea ce te determina sa actionezi intr-un anumit fel, modul tau de a gandi, modul in care ne stabilim relatiile etc.